Peste plaiurile tarii,peste plaiul de smarald astazi iarasi se intinde o haina-n departare ,de culoarea vantului care lasa din pacate un alai de frunze moarte.
Zarea cerului se-ntuneca,culorile rosu ca sangele si galben ca aurul preiau conducerea plaiului,formand incet,incet un covor uscat,mort de frunze pe care daca pasesti fosnesc si parca iti soptesc ,,Toamna a sosit...".
Afara,totul e cuprins de-o boare rece,friguroasa care parca-ti ingheata oasele-n trup,o boare care invinge caldura cea placuta a verii cea trecatoare.
Pasarile care pana acum cantau si veseleau tara...acum isi iau zborul si-si duc lautarii juniori cu ele-n departare.Te uiti peste dealuri,le zaresti cum dau din aripi ,,fal,fal" si dintr-o data zaresti varful dealului pustit,vestejit si mort,fara sa mai zaresti pasarile migratoare,parca pieira-n inaltul cerului care acum era intunecat.
Incepe si ploaia de toamna,totul,totul este deja uscat,fara viata si parca totul este scufundat intr-un somn etern..somnul etern al toamnei.
Iata incepe si scoala,elevii frumosi gatiti pornesc spre curtile scolilor si unii cu bucurie,altii cu tristete intra in clasele lor.
Toamna a pus cu totul si cu totul stapanire pe patrie,o mana rece parca te mangaie rautacios si-ti zice,,Sunt eu...Domana Toamna..."dupa care tace si totul devine pustiu.
