Basmul verii
Â
     O vara dogoritoare,cu lautari ce zburau pe vazduhul cerului 'nalt si albastru ca ochiul oceanului.Dansatoare ,colorate,firave si imaculate,cu o mireasma...imbatatoare de minunata se leganau in adierea lenta a batranului vant.
     Mingea de foc,galbena ca aura unui inger isi trimitea razele sale catre pamant la porunca mamei natura.Nourii cei albi si pufosi ca vata se miscau lent pe cer si parca sopteau cu glas stins,,Aceasta e basmul verii...acesta e basmul verii..."si chiar asa parea.
      Daca stateai ,si te gandeai cu mintea-i nevinovata si sufletul deschis puteai auzi glasul naturii,basmul soptit parca de mama natura,basmul verii...a anotimpului mult iubit si cinstit de noi toti.
      Era minunat...asa placut...un basm minunat...soptit cu glas duios si stins si un basm pe care nu oricine-l putea auzi sau intelege...aaahhh...era deadreptul incantator.
       Asa este Basmul verii,un basm mai imaculat si mai special decat alte basme,un basm far'  de autor si un basm inca nedescoperit.
