Pădurea ce umbreşte curtea bunicilor mei, gazduieşte multe animale. O ciută cu ochi catifelați vine mereu să pască iarba din jurul gardului. Din când in când, ma uit la ea cum isi alinta botul de iarba incalzita de soare. E o caprioara tânără, frumoasă. Dar care caprioară nu e delicată si uimitoare? Câteodată se uită la mine, stiind parcă despre admiraţia mea! Clipeşte din ochii ei mari căprui si blânzi de parcă se află in acord cu sentimentele mele.... .Intr-o zi, ciuta făcu ceva uimitor... Veni insoțită de un pui ce țopăia plin de energie în jurul ei . Caprioara îl linse pentru o clipă si isi ridica privirea mândră, protectoare spre gardul unde stateam eu cocoțat plin de încântare. 'De-acum vom veni doi' păruse a-mi spune ciuta mea!
