Răspuns :
Lumea mansardei
Alene coboară pas amuţit
Mansarda-i ascunsă în lumea tăcerii
Fotolii şi scaune, taburete şi canapele,
Îşi lasă povestea sub apăsarea vremii.
Ochiul luminii atinge o coardă.
E sunet firav de vioară pustie,
Acordul se duce spre-ntreaga mansardă
Şi cobzele aplaudă în tăcerea firii.
Povestea e scrisă de vreme trecută,
Portrete uitate stau să se-asculte.
Lumea mansardei invită alene
La gând şi poveste, la multă tăcere.
Alene coboară pas amuţit
Mansarda-i ascunsă în lumea tăcerii
Fotolii şi scaune, taburete şi canapele,
Îşi lasă povestea sub apăsarea vremii.
Ochiul luminii atinge o coardă.
E sunet firav de vioară pustie,
Acordul se duce spre-ntreaga mansardă
Şi cobzele aplaudă în tăcerea firii.
Povestea e scrisă de vreme trecută,
Portrete uitate stau să se-asculte.
Lumea mansardei invită alene
La gând şi poveste, la multă tăcere.
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!