Eram pe timpul lui Alexandru Lapusneanu si tocmai ce ma pregateam sa mergm prin Moldova. Am ajuns. Intrasem si am dat chiar peste el. Eu am facut am facut o plecaciune si i-am spus:
-Este o mare onoare sa ma intanlesc cu dumneata.
-Scoala-te de jos, eu nu imi tratez lumea asa.
-M-ai sunteti si amabil,observ.
-Dar tu de unde vii??
-Vin de departe am cutreierat munti si lacuri sa ajung aici.
-Ma bucur ca ai ajuns.
-Bine eu acum plec sa ajung acasa.
-Ma bucur ca te-am intalnit.
Si voinicul(sau voinica) s-a suit pe cal si de atunci nu l-a (a) vazut/o nimeni.
SPER CA TE-AM AJUTAT CORONITA??
