Intr-o zi, parintii au hotarat sa mergem la bunicii la tara.
Ei stateau intr-o zona frumoasa, de munte, cas alor era inconjurata de copaci in straie verzi cu coroana in vand, prin apropiere era si un mic rau, susurul lui soav rasuna pana in casa , dimineata, acompaniat de glasul melodios al pasarelelor.
Bunica ne-a astepta pe prispa, cu cornulete pufoase, facute de mainile ei pricepute in bucatarie.
Erau multi copii in acel satuc, iar eu copilarind acolo, ii cunoasteam pe toti, doar ca se mutase de curand un nou baiat care imi spuse:
-Tu ce cauti aici, nu e locul tau, nu ar trebuii sa stai cu noi, nu esti una de a noastra!
Iar atunci toti imi luasera apararea, iar cea mai buna prietena spuse:
-Ea a copilarit cu noi, o cunoastem de mai multa vreme decat te cunoastem pe tine, asa ca daca ea nu are ce sta cu noi nici tu nu ai! Dupa aceste vorbe a tacut si nu a mai zis nimic, doar si-a cerut scuze si am devenit prieteni.
Cand sa plec,toti erau tristi, mai ales bunicul si bunica, da le-am spus ca ne vom revedea curand.
A fost o vacanta frumoasa, in care mi-am facut un prieten nou si delicioasele cornulete ale bunicii, poate data viitoare stau mai multe zile!
Sper ca te-am ajutat:*:*
