caracterizare directa : interpreta Mosneagul e prezentat ca o imagine obiectivată a spaimei, poate a a destinului : „Un moşneag gros, în cămaşă albă de cânepă, cu capul gol şi de asemenea cu părul lung şi alb...Faţa zbârcită, firele albe şi rare înfipte în ceaţă, ochii şi mai bătr-ni, jupuiţi parcă, înroşiţi şi cu pleoapele întoarse pe dos.
caracterizare indirecta : Implacabil si inflexibil, desi cu aparenta slabiciunii varstei, in realitate mosneagul este un punct fix, pe care Vasile nu il poate depasi si asta il deruteaza. " Moşneagul nu se sinchisi şi vorbi din nou : — Mă, dar al cui eşti tu ? Vasile Catrina porni spre el şi, cînd ajunse alături, îl privi cu mirare. Bătrînul nu se clintea...., flăcăul simţi brusc cum îi creşte mînia, dar tot atunci ea se sparse şi-l lăsă liniştit, dar cu ceva apăsător în el, turbure şi greu ca o apă neagră. îl apucă pe moşneag de un umăr şi-l împinse uşor, făcîndu-i vînt. Omul bătrîn şi alb, azvîrli picioarele înainte clătinîndu-se, dar apoi se opri îndărătnic şi îngînă : — Mă, da' al cui mai eşti tu, mă ?
