Răsfoiesc perspicace paginile ei prăfuite ,dar brusc literele se desprind nărăvaşe din carte si plutesc ca intr-o horă ametitoare ,foarte vivace deasupra acesteia.Incerc sa le ating ,sa ma conving ca sunt reale ,dar imagini din trecutul ei se derulează acum prin fata ochilor mei de parca as asista la un maraton de filme.
Vad un tei singuratic sub care o fetita isi dreseaza entuziasmată catelul.Este un catel sprinten ,zglobiu ,cu o blana cafenie,moale care se rostogoleste ,sare peste garduri si se joaca cu stăpâna sa ,zi de zi. Zilele trec ,fetita nu mai este chiar o fetita,dar nimic nu se schimba intre ea si catelul ei .Acum este la facultate,are o fata mai încruntată,pare mai obosită ,dar catelul se roteste pe langa ea , o trage de bluza si acum zburdă la fel de energic prin casa .Par fericiti ,par neschimbati.
Amintirile se pierd printre ani ,iar acum aceeasi fetita de la început pare înconjurată de familia sa : copii si sotul ei .Nu se mai aude latratul vioi al catelului ei ,dar vad intr-un tablou atarnat de perete ,imaginea acestuia .
