Prietenul la nevoie se cunoaște spune un vechi proverb. Așa că am să vă relatez cum l-a cunosct fratele meu pe Andrei, amicul nostru comun. Îi povestisem multe fratelui meu despre Andrei, dar el nu s-a nimerit acasă la vizitele lui. Într-o zi eram prin oraș,era iarnă, copii se jucau într-un parc, iar în văzduh pluteau fulgii de nea. Mă plimbam cu Andrei și îi povesteam despre planurile mele de vacanță. Într-o clipă de neatenție cineva ne-a speriat din spate! Era Vasile, fratele meu. Vroiam să iau un bulgăr de zăpadă și să-l arunc în el, dar nu am apucat! Am zâmbit, i-am făcut cunoștință cu Andrei. În acel moment fratelui meu i-au sticlit ochii de bucurie. Am continuat plimbarea un timp, apoi am plecat la o cofetărie și am servit împreună prăjituri.
