era o zi frumoasa de vara. in inima paduri , se auzeau zgomote ciudate, ma apropriam ince ince , am vazut murmurand o veverita frumoasa cu blana alba ca zapada si ochi cristalini ca marea. ma indrept spre un copac de aur care plange cu lacrimi de argint, il intreb ce are , el imi spune ca inima i sa intepat cand a auzi vestea ca va trebui omorat. eu nu aveam ce sa ii fac dar cand l am luat in brate sa transformat intr un print cu mantia arginit, ochii de cristal si obraji rosi ca focul m am uitat la el cu soarele ii lumina fata cum soarele ne lumina cararea inabusita in amurg.
