vioara: sa-ti spun ceva draga scaune, am calatorit mult la viata mea.
scaunul: oh, de asta esti in pod acum cu mine si nu se mai foloseste nimeni de tine.
vioara: am avut un baiat caruia eu eram cea mai buna prietena a lui, canta oriunde cu mine, chiar si la concerte prin toata tara.
scaunul: si de ce acum numai canta?
vioara: pentru ca baitatul a fost obligat de parinti lui s-a cante la pian si sa ma lase aici pe mine...sunt atat de trista acum, imi este dor sa calatoresc cu el.
scaunul: eu in viata mea nu am vazut multa lume, din contra, s-a folosit o fetita de mine pana nu i-am mai placut
vioara: si de ce?
scaunul: pentru ca se sprijinea f ddes pe mine, si mi-a rupt un picior, si acum numai sunt bun de nimic
vvioara: imi pare rau, avem amandoi aceasi soarta, nedreapta, mi-ar fi placut sa il mai vad pe baiat, dar numai vine aici, sus in pod, sunt prafuita si urata acum, nu ma mai vrea nimeni.
scaunul: pentru mine ramai oricum cea mai frumoasa vioara, este facuta dintr.un lemn de foarte buna calitate, si coardele tale sunt atat de drepte....
vioara: multumesc! asta spunea lumea de mine, of, cat de dor imi este sa mai vad atat de multa lume cara ne aplauda si caruia ma felicita , aveam nijte note atat de soave...si acumnici numai pot da din coardele mele..
scaunul: nu te amagi draga vioara, o sa vezi v-a venicineva caruia ii va placea de tine.
acel timp veni, curand vioara a fost vanduta unui om, insa acesta era incepator.
scaunul: vezi vioara draga acum o sa calatoresti iarasi dar eu voi ramane aici in singuratate si intuneric, nefolositor si prafuit.
vioara: v;a veni si timpul tau, voi revenisa iti povestesc iarasi ceea ce am vazut.
