Toamna
Si acum va voi spune ce-mi aduce aminte in fiecare an cerul tulbure al toamnei: este vorba despre melancolia creata in jur. Unde frunzele palide ca chipul unui batran cad alene pe pamantul rece.
Ma plimb pe cimentul rece al bisericii din apropierea casei pentru a mai medita si observ ca turlele negre ale bisericii imi provoaca o stare de infiorare asa ca decid sa plec spre un parc cu speranta ca voi intalni copii veseli jucandu-se. Sunt putin surprinsa sa observ ca parcul este pustiu. Deodata vantul nervos sufla cu putere: vajj! Ma gandesc sa ma asez pe o banca, dar observ ca vremea orgolioasa nu-mi da pace dabd drumul unor stropi de ploaie ca niste sageti: pic, pic! se aude de la strasina unei locuinte.
Copacii tristi si aplecati asupra solului imi indica faptul ca a venit cu adevarat toamna. Trosc! se aude. Se pare ca un arbore a cedat.
