Construcția citată „amar de ea” demască sentimentele eului liric exprimate în mod direct, pe de o parte de îngrijorare pentru personajul feminin aflat la ananghie, pe de alta de o ușoară mustrare părintească și o potențare a amărăciunii pe care, de altfel, chiar și fata o va simți ca o consecință a acțiunilor ei.
Țin să menționez că, dacă această structură („amar de ea”) se află într-o text epic, într-o narațiune sau o proză, trebuie să înlocuiești din ceea ce am scris mai sus „sentimentele eului liric” cu „sentimentele naratorului”, deoarece, bineînțeles, nu mai vorbim de un text liric.
