Într-o zi de primăvară zburam din floare-n floare căutînd-o pe cea mai frumoasă și cea mai mirositoare. M-am întîlnit cu trandafirul, avea un miros atît de plăcut. M-am apropiat de tulpina lui și m-a înțepat. Atunci am plecat mai departe. M-am întîlnit atunci cu bujorul. Cînd l-am mirosit, mirosul ei mi s-a părut cunoscut. Atunci am înțeles ca bujorul nu are mireasma sa proprie. Mi-am continuat drumul în grădina florilor parfumate. M-am întîlnit cu laleaua. Era atît de grațioasă. Dar cînd am mirosit-o mireasma ei m-a făcut să adorm. A doua zi m-am dus în pădure. Am zărit o floricică mică. Era albă, iar căpșorul ei era aplecat spre pămînt. M-am apropiat de ea și am întrebat-o de ce e tristă. Ea mi-a răspuns că nici o albină nu vrea să-i strîngă nectarul ei. Atunci eu i-am spus că vreau eu să-i strîng nectarul. Și din ziua aceea eu și ghiocelul am devenit cei mai buni prieteni.
