AJUTOR!!!!!!!!!!!!!!
Un suierat puternic si ascutit sfasie aerul in urma noastra. Cand intoarseram capul, vazuram pe Axinia
scoborand iute si sarind ca o tarca * peste bolovanisul dealului sfaramat rasarind intreaga din indoiturile lui
adanci, acum numai cu tulpanul ei undelemniu zarindu-i-se pe deasupra: ai fi zis ca se lupta cu inecul impotriva
unor valuri, care se trudeau s-o inghita.[...]

Soarele scapata spre apus si umbrele lungi ale muntilor din stanga noastra inaintau incet pe cale inspre
muntii dimpotriva, tragand pe pamant o nesfarsita si capritbasa linie de umbra franta, tivita cu lumina. Peste
inaltimile aeriene din dreapta noastra, framantate de vai adanci, ca peste o mare cu valuri incremenite, se
intindea feeric si fara sfarsit o retea imensa si fin tesuta din flacarile rosietice ale apusului.

Un vant usor legana molatec coamele despletite si plangatoare ale mesteacanilor blonzi cu trunchiuri de
argint in iarba inalta si de un verde gingas, aceeasi suflare sapa unde fugatoare si inflorite; pe nota domoala si
adanca a unei orgi colosale, se ridica de pretutindeni, in vazduhuri, si se pierdea in departarile albastre un
murmur tainic si neintales. Pe calea-i lunga si fara sfarsit, Neagra luneca pe langa noi cu undele-i grabite si etern
murmuratoare... Si cel mult daca o raza ratacita din apusul inflacarat mai arunca un strop de lumina peste luciul ei
cuprins de umbra...

Mergeam tacuti, iar umbrele noastre, insotindu-ne pe dreapta, inganau, cu pasi de uriesi, cadenta lenesa a
mersului nostru. Si cine stie, daca insasi sufletele noastre nu se molipsisera de o simtire mai cucernica... Cel putin
Axinia isi stransese basmaua in geanta, miscarile ei iuti se domolisera, privirile ei neastamparate lunecau larg pe
imprejurimi, si, cu amandoua mainile ei mici inclestate pe baieraA de dinainte a gentei, cu pasul ei marunt si fin, se
conforma, in mod inconstient, dupa mersul meditativ al cailor nostri...

-Cale buna, bade Gheorghe, o auziram noi strigand deodata catre un roman, care tocmai trecea pe langa
noi, manand boii din carul desert*.

-Multamim dumitale, jupaneasa Axinie; da-ncotro ?

-la, pana-n Sar cu 'mnealor. Da'lelea Catrina a hi acasa ?

-Apoi acasa, ca n-am mai luat-o.

-Da' 'ncotro, bade Gheorgfie ?

-la, pana-n iarmaroc sa prefac" isti bouleni.

(Calistrat Hogas, Amintiri dintr-o calatorie - fragment)


1. Transcrie, din al patrulea alineat, doua propozitii principale, aflate in raport de coordonare.
2. Contrage propozitia subordonata: "Cand intoarseram capuHn partea de prepozitie
corespunzatoare ca sens, precizand felul acesteia.
3. Explica, in cel mult cinci raoduri, semnificatia urmatorului fragment: "Pe calea-i lunga si far
sfarsit, Neagra luneca pe langa noi cu undefe-i grabite si etern murmuratoare..."