👤

URGENTTTT!
Am nevoie de o compunere prin care noi elevii de clasa a7a ne luam ramas bun de la cei de a8a.. Dau orice! Va roggg..helpp mee!
DAU 60 DE PUNCTE!


Răspuns :

Fiecare sfârşit de an aduce deopotrivǎ bucurie şi tristeţe în sufletele tuturor celor obişnuiţi sǎ vinǎ zilnic la şcoalǎ. Mai trişti par însǎ absolvenţii, cei care au crezut cǎ abia aşteaptǎ sǎ termine şcoala. Ne demonstreazǎ acest lucru tineri elevi de clasa a VIII-a, care şi-au aşternut o parte din sufletul lor pe hârtie... Nu ştiu dacǎ aceastǎ clasǎ era aşa cum mi-o amintesc sau dacǎ profesorii erau aşa de rǎi sau aşa de buni precum au rǎmas în memoria mea. Ceea ce ştiu este cǎ cel mai important lucru pe care l-am învǎţat în toţi aceşti ani a fost valoarea prieteniei. Prieteni, colegi, mereu prezenţi, ei vor rǎmâne amintirea cea mai frumoasǎ a acestor ani, mereu existentǎ în sufletul meu. Şi ştiu cǎ în ceea ce suntem astǎzi e prezent ceea ce am fost cândva, iar primul “chiul”, prima notǎ, lacrimile de bucurie sau de tristeţe nu se vor şterge niciod atǎ din memoria mea. Vouǎ, prieteni, colegi, profesori, vǎ mulţumesc pentru cǎ aţi fǎcut ca aceşti ani sǎ fie cei mai frumoşi ani! (Mocanu Diana – 8A) Acum patru ani de zile, când am intrat în clasa a V-a, totul mi se pǎrea ciudat. Majoritatea colegilor îmi erau necunoscuţi, profesori noi... Cu timpul m-am obişnuit cu toate aceste lucruri. Pânǎ în clasa a VIII-a, recunosc, au existat multe certuri. Însǎ m-au facut sǎ mǎ apropii de colegi şi mai mult. Acum regret momentele de discuţii inutile, chiar penibile dintre noi. Pe doamna dirigintǎ nu o voi uita niciodatǎ! A fost cea care mi-a încǎlzit sufletul încǎ din prima zi, când ne liniştea şi ne spunea sǎ nu ne fie fricǎ. Câteodatǎ o necǎjeam, dar tot noi, elevii dumneaei, o fǎceam fericitǎ, mândrǎ prin implicarea şi rezultate A l c e noastre. um, privind în urmǎ, îmi dau seama cǎ totul fǎcea parte din viaţa mea. Durerea provocatǎ de aceastǎ despǎrţire de colegi, de profesori şi de doamna dirigintǎ îmi apasǎ sufletul! Cu bune, cu rele, totul a trecut! Regrete pentru ce pierdem, nerǎbdare faţǎ de ceea ce ne aşteaptǎ... (Apetroaei Alice - 8A) E un moment greu..., dar sincer, acum chiar nu realizez cǎ se terminǎ aceastǎ perioadǎ lungǎ de timp. Probabil voi realiza atunci când banchetul se va termina. Pânǎ atunci cred cǎ mai mult vreau sǎ refuz sǎ mǎ gândesc la asta. Pe mulţi dintre actualii mei colegi îi ştiu din clasa I şi mi-e greu când mǎ gândesc cǎ nu îi voi mai vedea. Cu bune şi cu rele sunt colegii mei şi, dacǎ doar cu câteva luni în urmǎ voiam sǎ termin odatǎ şcoala, acum totul s-a schimbat. Chiar dacǎ, poate, cu unii voi fi în aceeaşi clasǎ de liceu, ştiu cǎ prieteniile nu vor mai fi atât de strânse. Nu pot sǎ nu mǎ gândesc cǎ voi întâlni oameni noi, cu care mǎ voi înţelege poate şi mai bine. Aş vrea sǎ prelungesc aceastǎ perioadǎ. Îmi va fi dor şi de unii profesori, nu atât de materiile predate, cât de caracterele dumnealor minunate. Regrete... Voi regreta mereu faptul cǎ mai bine de jumǎtate de an l-am pierdut pe certuri inutile. Acum îmi dau seama câte momente preţioase am pierdut. O sǎ încerc pe ultima sutǎ de metri sǎ recuperez câteva fracţiuni din acele momente... (Matei Mihaela – 8A) Sincer sǎ fiu în clasa a cincea îmi doream sǎ treacǎ totul cât mai repede, sǎ termin şcoala şi sǎ ajung cineva în viaţǎ. Dar nu-i cunoscusem încǎ pe colegii mei. E drept cǎ nu m-am înţeles de la început cu toatǎ lumea, dar, chiar dacǎ nu eram prieteni, ne respectam unii pe alţii. Acum, la final de clasa a opta, mǎ gândesc cǎ a fost ca un film care s-a sfârşit brusc. Parcǎ nici nu ne-am cunoscut aşa bine pe cât credeam. În fiecare clipǎ câte o amintire se strecoarǎ şi parcǎ îmi pare rǎu cǎ ne vom despǎrţi. Am trecut prin atâtea situaţii ciudate, amuzante şi chiar copilǎreşti, de care îmi aduc aminte cu plǎcere... La început mi se pǎrea cǎ u nii profesori nu ne înţeleg, cǎ sunt prea severi cu noi. Dar acum îmi dau seama cǎ a fost doar spre binele nostru. Chiar dacǎ ne vom despǎrţi, vom rǎmâne prieteni şi vom pǎstra legǎtura... . Pentru cât timp? Gândul acesta mǎ întristeazǎ ori de câte ori mǎ gândesc la viitor. Dar poate aşa trebuie sǎ fie. Pânǎ la urmǎ toţi îşi urmeazǎ propriul drum, nu? A... era sǎ uit... în toţi aceşti ani am învǎţat din greu (sau poate aşa cred eu). Dar au fost ani foarte frumoşi în viaţa mea. E final de clasa a opta şi mǎ gândesc la modul cel mai serios la viitorul meu. Ştiu cǎ voi ajunge la liceul dorit şi de aceea le mulţumesc foarte mult profesorilor care şi-au fǎ cut treaba cât de bine au putut. Cu tristeţe în suflet zic: ADIO CLASA A 8-A