Inca o zi petrecuta impreuna cu cel mai bun prieten al meu, Pinchi. Ostenit, se aseaza in cusca lui. Vazandu-l ca se plimba de colo-colo nelinistit, intreb:
-Esti bine,Pinchi?Ti-e rau?
-Mi-e doar foame!Apropo, unde sunt grauntele promise acum o ora?
-Te rog, iarta-ma Pinchi, am uitat complet!Iti aduc acum grauntele promise!
Plec din incapere, lipsesc cateva minute si apoi ma intorc cu un castron plin cu graunte.
-E bun, Pinchi?
-Da, dar era si mai bun acum o ora!
-Te rog frumos, iarta-ma Pinchi!
-Bine, te iert!
-Mersi, Pinchi!
Dupa ce s-a indopat bine, Pinchi ramase in cusca lui, nemiscat. Acum era prea dolofan ca sa faca un astfel de efort. Totusi, dupa cateva zile totul revine la normal!
