Era odată un voievod pe nume Dragoş, care trăia în acea parte din România care se numeşte Maramureş.
Legenda spune că, umblând el la vânătoare, a auzit că fraţii lui, românii de la răsărit de munţii Carpaţi, de pe valea râurilor Siret şi Prut, sufereau mult din pricină ca-i jefuiau şi-i ucideau tătarii.
Cu vitejii lui din Maramureş, Dragoş a trecut munţii la răsărit, ca să-i ajute în lupta cu tătarii. Prin munţi, în calea lui Dragoş şi a vitejilor săi, a ieşit un bour
Întâi l-a simţit căţelandra lui Dragoş, numită Molda. Şi, simţindu-l, a alergat după el, lătrând ascuţit. Dar oricât de fioros era acel bour, Dragoş tot l-a ochit cu săgeata şi l-a înţepat cu suliţă. Acea fiară a mai fugit încă mult . A trecut şi un râu cu apă mare; Molda, după dânsa, gonea din răsputeri s-o prindă. Dar râul fiind adânc şi valurile lui repezi, biata cățelusă Molda s-a înecat.
Cu plăcere .
