Naframa serii a coborat lin si a invaluit
pamantul. Bolta cereasca s-a intunecat pentru cateva momente. Clipind,
una cate una, au aparut stelutele. Parca o mana magica le broda,
netezind calea pentru craiasa noptii. O liniste deplina domnea. Printre
pietre, raul isi murmura cantecul stravechi, amplificand senzatia de
nemiscare. Copacii isi inaltau siluetele drept spre cer. Frunzele lor
nemiscate pareau pictate de o mana nevazuta. De jur imprejur, ca niste
fantome uriase, se profilau muntii. Florile isi faceau somnul de
frumusete. Boabele de roua ce n-au intarziat sa apara erau lacrimile lor
de dor dupa soare. Printre ele, licuricii incercau sa concureze
stelutele. Deodata, totul s-a luminat aproape ca ziua. Discul galbui al
Lunii se ridica incet pe bolta, mandru si plin de maretie. Un falfait
razlet, un tipat, un urlet ca o chemare mi-au aratat ca viata isi
continua cursul. Vraja s-a risipit .
sper ca te.am ajutat :D
