1)Intr-o zi de vară, senină, cu un soare dogoritor si pasarele ciripitoare doi copii stau si povestesc sub un copac din inima pădurii Petrișorului. Era cam pe la amiază, cald, frumos fara nori pe cer.
Unul din copii se numea Raul,el era un băiat de treisprezece ani,cu par bogat si ochi frumoși,cu o vitejie.....de nu îți puteai imagina.
Celălalt copil se numea Carl,el avea o privire lunga,par bălai care juca in adierea vântului și o dragoste fata de dreptate....de mai rar întâlnită.
2)Iată ca stand ei acolo vine si Constantin, un vânător rău care vana prin pădurile alea si nu dădea nimănui voie sa calce in ea.El era îmbrăcat in straie de vânător,calare pe murgul sau frumos numit Fulger, ținea in mana sa o pușcă mare,mare de tot,cea privire cutremurătoare si un glas gros si urât. Avea o inima rea,fara pic de mila, se îndrepta mâhnit calare spre copii care se odihneau.
3)-Cine sunteți, ce căutați in inima acestei păduri,nu știți ca cine calca in ea nu se mai întoarce viu din ea?
-Domle' noi doar ne odihnim oleacă caci suntem obosiți,plecam imediat.
Atunci vânătorul scoase pușcă si o îndrepta spre ei zicandu-le:
-Plecați sau va fii vai de voi.
Ei se ridicată si fugiră,vânătorul după ei dar Carl se împiedica si căzu.
4)Parea ca nu mai avea șanse,piciorul sau se agățase intr-o capcana pentru iepuri,nu se putea mișca iar vânătorul era cu câțiva pasi in spatele lui.
5)Fix când vânătorul vru sa traga,un urs mare era in spatele lui pregătit sa il atace ca ii trezise puii si iată ca vânătorul fuge,ursul după el .Fugii vânătorul fugii pana nu se mai afla unde se află.
6)Cei doi copii scăpând de primejdie plecară acasă si le povestiră pățania lor de astăzi care multi nu o crezură.
