Toamna batea in geam. Padurea de langa casa mea arata ca un glob mare de cristal vopsit in rosu, galben, portocaliu, maro si putin verde.
Langa copacul mare care acum era singur, fara prietenele lui dragi, frunzele. Cateva frunzulite maronii isi lua adio de la prietenul lor si aterizau usor pe pamant ca niste avioane in aterizare.
Pe deasupra padurii isi face loc printre nori un stol de randunele care ciripesc neincetat. Soarele este departe de padurea neagra si parca, parca din cand in cand vedem greierii care dupa cum spune poetul, toata vara au cantat si a dansat si nimic n-a adunat.
Vanturile suna neincetat, ducand cu ele frunze moarte care se zdrobesc zgomotos in aer.
O liniste apasatoare se lasa peste padurea cufundata in intuneric.
Sper ca te-am ajutat, nu e copiata de pe net, poti sa fi sigura. :)
