Creatia lui Eminescu nu reprezinta o fulguatie uluitoare, unica si neasteptata pe cerul poeziei romanessti,ci o sinteza de traditie popular-nationala si de cultura, concentrata intr-o personalitate geniala, cu o ganduire sociala si filosofica profunda si cu o sensibilitate de acuitati superioare. A vorbi de poet este ca si cum ai striga intr-o pestera vasta... Nu poate sa ajunga vorba pana la el fara sa-i supere tacerea. Numai graiul coardelor ar putea sa povesteasca pe harpa si sa legene, din departare, delicata lui singurateca slava.
Intr-un fel, Eminescu e sfantul preacurat al versului romanesc.Pentru pietatea noastra depasita, dimensiunile lui trec peste noi, sus si peste vazduhuri.Fiind foarte roman, Eminescu e universal. Asta o stie oricine citeste. Este universal ca poet si este universal in poezie. In poezia lui Eminescu gasim de toate: de la peisaje si descrieri ale naturii, la istorie si descrierea unor intamplari, de la basm la fantastic, de la dragoste si iubire la durere si tristete.
