Inca de mica am fost intrebata ce vreau sa ma fac atunci cand voi fi mare .Spuneam mereu doctorita.Anii au trecut si prioritatile sunt altele .Am observat ca imi e frica de injectii, mila de oamenii suferinzi si am uitat de aceasta meserie.Acum as vrea sa ma fac psiholog , sa intru in mintile oamenilor , sa vad cum gandesc , care le sunt supararile, de ce sunt stresati.M-am pregatit de prin clasa a 7a .Am invatat temeinic si cu seriozitate si uite-ma la liceu la sectia filologie.Mama nu a fost de acord , vroia un profil real , dar mie asta imi place sa fac si ea s-a obisnuit cu gandul.Vrea pentru mine ce este mai bun de la viata.Sunt fascinata de dorinta oamenilor de a-si spune ofurile cuiva. De curand fac practica la un cabinet particular si sunt consternata de cata suferinta si stres este in tara noastra.Dar cu calm si cu rabdare ajuti omul sa urmeze calea cea buna si sa-si alunge gandurile negre.Imi place aceasta meserie
