De cate ori lumina imi bate in fereastra si inteleg ca imi mai daruiesti
o zi de viata, gandul meu porneste, Doamne, spre tine, incarcat de
bucurie si multumiri. Iti multumesc pentru tot. Pentru dimineata in care
mi-ai deschis poarta catre viata si pentru iubirea celor care mi-au
fost in preajma, caci din iubirea lor mi-am incarcat universul meu de
copil cu lumina. Iti multumesc pentru toate diminetile mele, caci gasesc
in toate puterea de a merge mai departe, oricat de lungi ar fi noptile
de dinaintea lor.
Iti multumesc pentru ca dincolo de rasul sau de plansul meu am gasit puterea de a-mi masura timpul in vise implinite.
Iti
multumesc pentru sprijinul pe care l-am primit in clipe de cumpana ori
la examenele vietii. Pentru rabdarea cu care m-ai invatat sa ma ridic
deasupra greselilor mele, a indoielilor mele sau a lucrurilor
neinsemnate...
Iti multumesc, caci dupa o vreme in care credeam ca
n-am sa mai ies la liman, mi-ai amintit ca nici o asteptare nu este
zadarnica si nici o suferinta fara rost. M-ai ajutat sa dau la o parte
norii ca sa ating cerul... Sa ma bucur de normalitate, de fericiri
marunte, de vacante visate, de copaci infloriti... Si sa ma bucur ca
sunt, ca vad, ca merg, ca aud, ca simt...
