Copilul isi scapa mingiuta afara.Iesi dupa ea sa o ia,dar atunci vantul ii zise:
-Ce ai pierdut copile?
-Mingiuta mea!
-Vezi ca a cazut langa frunza aceea ruginie de langa marul maiastru!
-Multumesc.....Doamna frunza, e aici mingiuta mea?
-Da,copile drag.
-Domnule vant,de ce suflati asa de puternic toamna?
-Pentru ca noi sa cadem de pe copaci,zise frunza.
_nu-i adevarat asta,doamna frunza!Suflu pentru ca asa este de cand e lumea:toamna suflu cu putere,iarna suflu potrivit,primavara mai deloc,iar vara adii usor pentru a va racori.
-Aaaaa.Asa a fost mereu?zise baiatul.
-Da dragul meu,rosti vantul.Asa a fost de cand e lumea si asa v-a fi pana se v-a sfarsi lumea!
-DAr dumneavoastra,doamna frunza?De ce toamna va vestejiti si cadeti de pe copac?
-Ehehehe baiatul meu,asa e viata noastra.Asa cum e si viata omului:se naste,creste si la urma moare,asa e si viata noastra:primavara dau mugurii,vara crestem si ne inverzim,iar toamna ruginim si cadem.
-Am inteles,zise copilul.
Atunci vantul incepu sa sufle,iar baietelul fugi in casa si ii povesti mamei sale despre conversatia sa .
Sper ca te ajuta ! :)
