De cand eram mic , am avut mereu o pasiune pentru citit . Nu am habar cum am dobandit-o sau de la cine dar stiu sigur ca nu trec 2 zile fara sa ma ating de o carte , mai ales de cele de geografie istorie si literatura care sunt preferatele mele . Dar dintre toate acestea cea mai fermecatoare, pe care n-am s-o uit prea curand a fost Frankenstein. Avea toate ingredientele retetei cartii perfecte : multa actiune si imaginatie , 2 lingurite de drama , una de suspans si un pic de comedie . Nu semana deloc cu cartile de lectura pe care ni le impunea doamna de romana la scoala , nici cu cartile pe care le imprumutasem de la biblioteca judeteana dar nici cu alte carti . O primisem cadou de la unchiull meu cand implinisem 10 ani . La inceput m-a atras doar ilustratie, care recunosc ca era foarte bine conceputa dar cu timpul nu am mai putut sa las cartea din maini, ajungand sa o citesc peste tot : in timpul liber , in pauze la scoala , chiar si la masa . Ba chiar imi imaginam si in somn ce aventuri grozave o sa mai intalnesc in aceea lume fermecata a cartii.
Cartile sunt adevarate daruri .
