Traiau de mult o baba si un mos, fiecare avand o fata din prima casatorie. Fata babei era lenesa si rea, iar a mosului harnica si buna la suflet. De aceea, baba si fata ei o urau pe cea a mosului si intr-o zi mosul, saturandu-se de ce-i zicea baba, o alunga pe fiica sa de acasa. In drumul sau intalneste, un catel, un par, o fantana si un cuptor. Ea, fiind buna la suflet, le ajuta pe toate cu ce o rugau. La un moment dat, fata ajunge la sfanta vineri si se gasduieste la ea, Sfanta o roaga pe fata sa faca bucate de mancat si sa-i ingrijeasca copiii pana se intoarce de la biserica. Cand s-a intors, vinerea a fost multumita si a rugat-o pe fata sa ia o lada din pod, iar aceasta a ales-o pe cea mai mica. In timp ce seintorcea acasa , a primit cate un mic dar de la obiectele ajutate.Cand au vazut baba si fi-sa cate bogatii avea fata mosului, s-au suparat si baba a trimis-o si pe fata ei. Aceasta a ignorat si cateaua , si pomul, si fantana, si cuptorul. Cand a ajuns la Sf, Vinere a facut o treaba de mantuiala, dar totusi a luat si ea o lada, pe cea mai mare. La intoarcere , ea nu a primit nimic. Cand a ajuns acasa, baba si fata ei au deschis lada si din ea au rasarit balauri , care le-au mancat pe cele doua, iar osul si fata lui au ramasa fericiti pana la adanci batraneti.
