Ion Pillat reuşeşte prin poezia ,, Septembrie" creionarea anotimpului culorilor.
În ultima strofă, autorul trimite suav la schimbările din natură: micşorarea zilei,, ziua s-o umbri" şi implicit mărirea nopţii ,, la lampa".
În această atmosferă de profunde transformări exterioare, eul liric caută alinarea în mirobolantele scrieri ale înaintaşilor. Şi-n acest tumult de mişcare, liniştitea co-boară ca un pas feciorelnic la apus viaţă,iar singuratic autorul reciteşte versuri clare din pasteluri nemuritoare.
